Sorin Lerescu: Échantillons, Op.66 

Sorin Lerescu: Échantillons for instrumental quintet, Op.66

3 Sound, Festival de muzică contemporană – București, Ediția I, Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu, 15.09.2018, Concert Ansamblul TRAIECT, Conducerea muzicală: Sorin Lerescu

Raluca Florescu – vioară, Alexandru Hanganu – flaut, Viorica Nagy – violoncel, Răzvan Gachi – clarinet, Andrei Podlacha – pian

Portret de compozitor: Sorin Lerescu la Radio România Muzical

Sorin Lerescu

Radio România Muzical
Vineri, 8 Noiembrie 2013

23.30 Sunete contemporane • Producător Ruxandra Arzoiu. Realizator Laura Mânzat. Portret de compozitor Sorin Lerescu – Aniversare 60. “Eikona” pentru 7 instrumentişti, “Suono Tempo II” pentru ansamblu cameral (Ansamblul „Traiect”, dirijor Sorin Lerescu) şi Simfonia a IV-a cu orgă (Florin Chiriacescu, Orchestra Naţională Radio, dirijor Cristian Brâncuşi)

http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/es.htm?sh=4651&ed=61211&arh=1&y=2013

Pierre-Yves Artaud şi TRAIECT cântă din nou, la Bucureşti, “Proportions II”

Sorin Lerescu: Proportions II  pentru flaut şi ansamblu (2002), Op.51

Lucrarea este dedicată lui Pierre-Yves Artaud şi Ansamblului TRAIECT la aniversarea sa de 20 de ani. Primul opus cu acest titlu, Proportions pentru flaut solo (amplificat), l-am scris la Darmstadt, în 1984, impresionat de arta celebrului flautist francez, de extraordinara sa capacitate de a transforma şi a transfigura artistic sonorităţile specifice ale flautului.

Cele două secţiuni ale lucrării pun în evidenţă două structuri muzicale diferite expuse împreună de flautul solist şi de ansamblul instrumental, într-un joc al proporţiilor care duce spre sfârşitul primei părţi la inversarea raporturilor dintre cele două configuraţii sonore.

Secţiunea secundă se bazează pe un alt tip de relaţie între solist şi ansamblu. Raportul unu-multiplu se manifestă sub forma unei alternanţe între traiectul melodic al solistului şi aglomerările sonore în forte ale celorlalte instrumente, finalul readucând elemente din prima secţiune, transformate din punct de vedere timbral şi al valorilor temporale.

Sorin Lerescu

Despina Petecel Theodoru despre ultimul CD al Ansamblului TRAIECT

Image

(…) Înaintea concertului propriu-zis din 5 Decembrie am participat la lansarea unui nou CD, intitulat TRAIECT plays Sorin Lerescu.

Discul conţine doar 5 lucrări camerale dedicate formaţiei, compuse în exclusivitate de către Sorin Lerescu, în intervalul 1991-2012: Suono Tempo I, Eikona, Les jeux sont faits, Phonologos I şi Suono Tempo II – cea din urmă cântată în p.a. în octombrie 2012, la Ljubljana, tot de către „Traiect”, dirijat de autor. Deşi lipsesc paginile simfonice sau vocal-simfonice, în cele 5 opus-uri camerale se regăsesc principalele direcţii estetice şi „modelele” structurilor de limbaj cu care operează în mod constant autorul, indiferent de genul în care se exprimă – instrumental, cameral, vocal, simfonic, de scenă, electro-acustic – , şi pe care Sorin Lerescu le-a expus în mai multe rânduri – ultima oară în volumul intitulat În lumea muzicii contemporane, apărut în 2011 la Editura Muzicală. Este vorba despre contraste între raporturi antinomice – consonant-disonant, unu-multipli, sunet determinat-sunet nedeterminat, continuitate-discontinuitate  – , ca şi despre ethosul modal sau „juxtapunerea şi superpoziţia diferitelor module sonore.” De altfel, aceste caracteristici sunt precizate şi în unele dintre titluri: Phonologos, Proporţii, Modalis, Suono Tempo – spaţiul, timpul, echilibrul între contrarii, o anume psihologie, ca şi retorica înlănţuirii şi devenirii sunetelor constituind câteva dintre reperele gândirii componistice a lui Sorin Lerescu.

Ascultându-le, în succesiunea cronologică în care sunt prezentate, opus-urile incluse în acest CD ne dezvăluie însă o lume sonoră mult mai complexă şi mai bogată în semnificaţii: este o lume dominată de lirism şi cantabilitate, aspecte pe care Sorin le proiectează asupra „meandrelor existenţei în universul dramatic al lumii de azi” (cum însuşi mărturiseşte), dar, aş completa eu, o lume bântuită şi de neliniştea, adesea tensionată până la paroxism, generată de sondarea unui spaţiu-timp, care-şi sporeşte aria necunoaşterii cu fiecare clipă. De aici frecventele fracturi, structuri mozaicate, sau, cu o sintagmă care-i aparţine, „structuri prismatice”, ale discursurilor sale sonore (cum este cazul, mai evident, în piesa Les jeux sont faits de pildă), şi tot de aici, acel balans perpetuu între aproape-departe, între prim-planuri şi perspective difuze, în care Sorin Lerescu obişnuieşte să-şi trimită pur şi simplu sunetele – grupate în configuraţii ritmico-melodico-timbrale  – , pentru a le re-aduce, în clipa următoare, din acel viitor perspectival incert, în realitatea imediată! Avem de-a face, deci, cu un joc interşanjabil între concret-imaginar, prezent-viitor, material-spiritual, realizat atât prin intermediul unor suprafeţe de polifonie eterofonizată sau de eterofonie polifonizată, cât şi prin introducerea unui element de morfologie, să spunem, componistică: mă refer la nelipsitele formule ritmice, asemenea unor dantelării sonore, sinusoidale, ca o rumoare cosmică îndepărtată… Pe lângă discontinuităţi şi secvenţe repetitiv-minimaliste, muzica lui Sorin Lerescu e construită, aşadar, din texturi luminoase, vaporoase şi, de asemenea, din superpoziţii armonico-melodice obţinute pe baza rezonanţei naturale a sunetelor – fapt ce-i conferă  o anume transparenţă, plasticitate cromatică şi o puritate arhetipală edenică, aşa cum se întâmplă în piesele Suono Tempo I, Eikona, Phonologos I.

Un alt aspect asupra căruia vreau să atrag atenţia este importanţa atribuită  trombonului: de la funcţia de semnal bucolic, în tandem cu inflexiunile timbrale ale clarinetului, ca în Suono Tempo I, la cel de personaj principal – mesager al unor timpuri primordiale, în asociere cu ritmurile primitiv-repetitive ale tobelor, ca în Eikona – şi, de la vocea distinctă, ca element de contrast, din Les jeux sont faits şi Phonologos I, la rolul de… „marker”, ce evidenţiază o formulă destinală – ca în Suono Tempo II – , evocând formula beethoveniană şi confirmând totodată interesul compozitorului pentru tot ceea ce semnifică noţiunea de Destin în viaţa unui om şi a unui creator. Este vorba, despre un CD cu o muzică frumoasă, vie, cu o dramaturgie captivantă prin imprevizibilitatea devenirii discursului, scrisă de un compozitor prolific, cu „voce” distinctă în istoria muzicii româneşti din ultimele decenii ale secolului al XX-lea până azi.

Nu în ultimul rând se cuvin doar cuvinte de laudă atât Dnei Erica Nemescu – pentru procesarea profesionistă a înregistrărilor – , cât şi lui Costin Aslam pentru acurateţea designului coperţilor.  Iar faptul că textul explicativ a fost tradus în limba engleză contribuie substanţial la receptarea şi înţelegerea muzicii şi de către specialiştii şi melomanii de peste hotare. (…)

Extras din articolul Glosări târzii, pe marginea celei de-a 8-a ediţii a Festivalului Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC” (4-8 Decembrie 2012), publicat joi, 14 februarie 2013, pe blogul CONTEMPORANIA.

Read more: http://compozitorii.blogspot.ro/2013/02/cronica-realizata-de-muzicologul.html